Adevarul despre…invatamantul gratuit

Nu m-as fi apucat niciodata sa deschid acest subiect daca nu m-ar fi dus la exasperare aparenta buna-credinta a celor care se intreaba, de exemplu, de ce exista in Romania o permanenta tendinta de crestere a abandonului scolar…

Adevarul este ca mai nimeni nu are interesul, curajul sau inconstienta sa spuna adevarul despre sistemul de invatamant, nu numai din punctul de vedere al tagmei profesorilor cu sindicatele lor cu tot, cat mai ales din punctul de vedere al parintilor si elevilor.

Sa fim bine intelesi: nu contest faptul ca profesorii trebuie respectati, platiti si recunoscuti pentru importanta muncii lor in formarea viitorului celor tineri, problema insa este ca invatamantul gratuit nu e deloc gratuit, ba mai mult, implica niste consturi care nici macar nu sunt previzibile.

De exemplu poate cineva sa explice de ce scolile se mai straduiesc (fiecare in felul ei – cunosc cazuri in care din 17 materii doar 2 au beneficiat de manuale gratuite) sa ofere manuale din moment ce mai toti profesorii solicita de fapt cu totul alte manuale, pe principiul: ”asta nu e bun, trebuie altul de la editura(…)”?

Si la manuale se mai adauga intr-un mod deconcertant culegeri peste culegeri, caiete speciale, vocabulare , fise si tot felul de alte minunatii pe care de fapt elevii nu le utilizeaza (dar le cara dupa ei!) decat in proportie de 30-40% in cel mai bun caz, altele raman „virgine” si asta nu din cauza elevului ci a faptului ca profesorul odata multumit de imprejurarea ca toata lumea a cumparat manualul/culegerea/tomul cu testele etc, nu mai considera necesar sa le si spuna elevilor la ce folosesc…..

De-a lungul timpului am cumparat, ca atatia alti parinti bine intentionati, tot felul de carti solicitate expres de profesori si am constatat ca : profesorul nu preda ce scrie in manualul solicitat, din culegeri nu se dau teme pentru acasa, fisele cu teste sunt doar o insiruire de intrebari pe care eventual elevul ar putea sa le parcurga din pura curiozitate si nu pentru ca profesorul s-ar fi referit la ele in vreun fel….Cu toate acestea le varam pe toate in ghiozdan ca poate ne vor trebui totusi, astfel incat se ajunge unori ca acesta sa cantareasca si 7-8 kilograme!!

Am o frustrare continua fata de faptul ca oricum nimeni nu verifica ce se face cu aceste “auxiliare”, unele dintre ele ajungand la sume importante (au fost situatii in care pentru o singura materie am achitat intr-un an peste 170 lei – si sa fim bine intelesi, nu e vorba de matematica sau vreo materie de examen).

Practic cumparam aiurea cele mai multe dintre carti ( cu unele exceptii ), inclusiv manualul de muzica! Si pentru ca a venit vorba de muzica , va rog frumos sa imi spuna si mie cineva-oarecum off topic- cam care este interesul pentru aceasta materie care se studiaza inclusiv la liceu – si nu vorbim de liceele de muzica? Nu credeti ca se incarca excesiv programa cu astfel de materii?

Nu ar fi oare mai bine pentru toti ca muzica, desenul, religia etc. sa fie intr-adevar optionale, dar in sensul in care fiecare elev sa poata alege ce si daca vrea sa studieze aceste materii? Oare atunci nu si-ar da mai mult interes profesorii sa atraga elevii pentru prezenta la astfel de cursuri?

Imaginati-va in acest sens o ora de muzica “demo”, cu auditii din diverse stiluri, cu explicatii interesante despre compozitori, cu participare la concerte, etc…. Nu credeti ca toata lumea ar fi mai castigata? Sau poate ca nu…….?!

Despre desen, ce sa mai vorbim, mi-ar placea ca elevii sa invete si notiuni de cultura generala, despre stiluri, despre curente si sa fie dusi la muzee, nu sa-i lasam sa se informeze doar de pe net….cred ca le-ar placea si lor mai mult decat sa mazgaleasca fiecare dupa posibilitatile native o tema data. Le-ar deschide orizonturile si profesorii nu ar mai avea impresia ca vin la scoala degeaba (adica , ma rog, doar ca sa ponteze ziua de munca).

Eu cred ca la astfel de materii vocationale, inclusiv la sport, metoda cu notarea de la 1 la 10 este artificiala si paguboasa: acordarea unor calificative ar potenta mai bine interesul elevilor si nu cred ca ar dauna nimanui: pana la urma ce vina are un elev afon sau unul caruia fizicul pur si simplu nu-i permite sa atinga standardul de viteza , de exemplu? De ce nu s-ar acorda calificative doar pentru activitate si implicare?

Si ca sa revenim, invatamantul “gratuit” mai implica si cumpararea rechizitelor – si aici Dumnezeu stie de ce un caiet costa cam cat o revista… Si nu ma refer la cele de lux, cu tot felul de coperte sofisticate si colorate. Adaugati la toate acestea costul uniformelor, deloc neglijabil (cica sunt facultative, dar daca ti se spune de la inceput ca niciun elev care nu are uniforma respectiva nu va fi primit la diverse activitati de tipul simpozioane, intalniri cu diversi oaspeti, actiuni de promovare etc, cam care ar fi decizia pe care o veti lua? Eu cred ca cei mai multi dintre dumneavoastra veti face un efort pentru ca cei mici sa nu se simta exclusi si veti achita cele cateva sute de lei, de la caz la caz….

Alte cheltuieli care apar ar fi cele legate de “patrimoniul” clasei/scolii, si ce parinte nu a cotizat pentru o imprimanta, zugravirea clasei, inlocuirea meselor, cumpararea draperiilor, camere de luat vederi sau alte asemenea a caror insiruire nu se termina niciodata??

Nu voi mai pune la socoteala toate manifestarile din “Scoala altfel” si nu numai , care trebuie acoperite tot din bugetul personal: excursii, spectacole, muzee, participare la concursuri etc… si nu vreau sa mai vorbesc nici despre fondul clasei/scolii care in fapt stim bine ca exista, chiar daca nu-l denumim neaparat asa.

Practic cam singurul lucru gratuit este paradoxal si cel pentru care de fapt aproape fiecare parinte suporta costuri suplimentare in particular: adica lectiile predate de profesori. E adevarat totusi ca nu se angajeaza meditatori chiar pentru toate cele 12-17 materii, dar oricum mi se pare aberant sa platesti un meditator unui copil in clasa a doua, de exemplu, care nu e nici tampit nici chiulangiu, dar a carui invatatoare nu isi face datoria decat fata de unii dintre elevi, cei cu dare de mana.

Credeti ca exagerez? Lansez o provocare pentru autoritatile in drept: pe cand un sondaj anonim care sa includa intrebari de genul: copilul dvs.intelege din clasa lectiile obisnuite sau are nevoie in mod constant de explicatii suplimentare de la o persoana avizata?

Ce fel de invatamant este acela in care de fapt parintii pentru a se asigura ca micutii nu vor acumula goluri sunt obligati sa plateasca “meditatori” (de multe ori chiar in persoana profesorului de la clasa) inca din invatamantul primar?? E un invatamant gratuit?? Sau eficient?? Sau de bun simt??

Si ca circul sa fie complet, scolile se mai si lauda cu rezultatele unora dintre acesti copii pe la concursuri si olimpiade….nu vreti totusi sa vedeti cate dintre aceste rezultate se datoreaza “meditatiilor” platite de catre partinti si cate eforturilor profesorilor din invatamantul de stat “gratuit”?

Nu stiu de ce ne furam singuri caciula, sau poate este vorba doar despre teama de a nu deranja un sistem ticalosit? Poate ar fi mai bine daca s-ar mentiona clar ca trebuie sa achitam taxe scolare, iar acestea sa fie in functie de dificultatea materiilor si performantele elevilor in cadrul scolii si sa nu mai ni se ceara pe tot parcursul anului scolar tot felul de taxe si cotizatii ascunse si bineinteles nefiscalizate.

Am sa inchei cu precizarea ca nu am intentia utopica de a pretinde de la stat sa acopere macar si o parte din aceste cheltuieli, desi ar putea macar sa se reglementeze aspectul cu manualele si auxiliarele (ce-ar fi daca s-ar deconta, in limita unei sume stabilita anual, macar cartile pentru fiecare elev?) , dar am totusi pretentia justificata de a nu se mai sustine in mod aberant ca invatamantul nostru este gratuit! Pentru ca adevarul e ca NU e!