Despre interviurile de angajare

Nu sunt sociolog, nici psiholog si nici specialist in resurse umane dar nu pot sa nu ma intreb ce-o fi oare in capul angajatorilor cand organizeaza interviurile de angajare.

Intrebarile pe care le pun ei candidatilor sunt de cele mai multe ori nerelevante („Credeti in Dumnezeu?”) sau de-a dreptul tampite („Ce alta meserie v-ati fi ales daca nu v-ati fi ales meseria de ….?”).

Sa analizam, de exemplu, cam ce am putea raspunde la intrebarea omniprezenta: „Unde va vedeti peste 10 ani?” Un raspuns onest ar fi : „Dumnezeu stie, cu o piata de munca asa de volatila, cu multimea de falimente inregistrate chiar si in randul firmelor aparent sigure… ”

Da, dar raspunsul in niciun caz nu va fi acesta, decat daca vrem sa ne dam singuri foc la valiza, ci ceva de genul „Ma vad evoluand in cadrul unei firme dinamice si in ascensiune”.

Si cam ce ar trebui raspuns la intrebarea „Care este motivul pentru care ati parasit sau doriti sa parasiti actualul loc de munca ?” Pai, in niciun caz nu veti spune adevarul, adica faptul ca aveti acelasi salariu de 5 ani desi responsabilitatile au crescut constant, sau faptul ca aveti un sef idiot care nu intelege nimic nici daca-i faci o schema…

Si desigur, la capitolul „Care sunt prioritatile dvs.fata de firma angajatoare?” n-o sa raspundeti nici in ruptul capului ca va intereseaza salariul, durata concediului de odiha si conditiile decente de munca, ci oportunitatile de dezvoltare personala, posibilitatea de a lucra intr-un mediu ofertant si concurential…bla bla bla….

Si in final, cu ce se va alege angajatorul „diligent” ? Cu un salariat bine pregatit, serios si cinstit? In niciun caz… Se va alege cu cel mai mincinos, mai manipulator si mai „descurcaret” dintre toti candidatii, adica exact candidatul pe care il merita daca pune astfel de intrebari….