Pretentii de la altii
Am constatat ca avem mereu pretentii de la altii.
Vanzatoarea de la chioscul din cartier este indignata ca instalatorul pe care l-a chemat sa repare niste tevi a reparat tevile dar a distrus sifonul de la baie si nici gand sa mai vina sa-l repare si pe asta…
Instalatorul este indignat ca pensiunea unde s-a cazat in mini-vacanta de primavara a fost mult “cosmetizata” in pozele de pe net si ce a gasit el efectiv la locul faptei nu avea nicio legatura cu realitatea, dar banii i-au fost luati in avans de proprietar si nici vorba sa ii mai vada inapoi….
Proprietarul de pensiune este indignat ca profesoara de franceza a fiicei sale – liceeana la un liceu de top din Bucuresti – nu prea vine pe la scoala si atunci cand vine apare in ultimul sfert de ora, dar nici vorba sa dea socoteala cuiva….
Profesoara de franceza este la randul ei indignata ca vanzatoarea de la chioscul din cartier a refuzat sa ii emita bon fiscal, ba i-a mai si vorbit urat – in romana, ca in franceza nu stia cuvintele respective….
Si uite asa constat ca avem mereu pretentii (justificate de altfel) de la altii, dar nu consideram firesc sa ne verificam mai intai propria noastra conduita si sa vedem daca nu cumva lantul de nemultumiri ar putea fi intrerupt prin incercarea de a ne face in primul rand noi treaba cum trebuie…
